Cronologie. Decembrie 1989
Narațiunea obișnuită pune începutul Revoluției la Timișoara, pe 16 decembrie. La Iași, pe 14 decembrie, a existat o tentativă organizată, anticomunistă, înăbușită înainte să capete amploare. Unii participanți și istorici o consideră începutul; alții o privesc ca preludiu eșuat. Ambele fapte stau împreună.
Context. Toamna – început de decembrie 1989
La Iași se formează gruparea clandestină Frontul Popular Român. Nucleul cuprinde, printre alții, pe Ștefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon, Vasile Vicol, Valentin Odobescu, Ionel Săcăleanu, Aurel Ștefanachi, Titi Iacob și frații Stoica.
Planul inițial prevedea trei demonstrații, sâmbăta, pe 16, 23 și 30 decembrie. Data primei adunări este mutată joi, 14 decembrie, ora 16.00, în Piața Unirii, ca să prindă oamenii după program.
La Timișoara, pastorul reformat László Tőkés este vizat de evacuare din casa parohială și de mutare la Mineu. Anunțul evacuării este făcut public în jurul datei de 10 decembrie.
13–14 decembrie. Iași
Noaptea 13/14 decembrie. Sunt răspândite manifeste prin oraș: chemare în Piața Unirii, 14 decembrie, ora 16.00. Textul cere capăt foametei, frigului, fricii și dictaturii ceaușiste. Unele fluturași poartă semnătura Frontului Popular Român sau variante apropiate de „Frontul Salvării Naționale”.
14 decembrie.
- Dispozitiv masiv de Miliție, Securitate, pompieri și Gărzi Patriotice ocupă Piața Unirii și împrejurimile. Grupurile de oameni sunt risipite. Transportul în comun spre centru este tăiat. Studenții din cămine sunt ținuți departe de piață.
- Adunarea anunțată nu izbucnește. În jurul orei 16.30, piața este golită de protestatari.
- Încep arestările. Vasile Vicol este printre primii. Urmează Valentin Odobescu, Ștefan Prutianu, Ionel Săcăleanu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi și alții. Sunt anchetați pentru „acțiuni anarho-protestatare” și propagandă împotriva orânduirii socialiste. Parte dintre ei rămân reținuți până pe 22 decembrie.
La Iași protestul este pregătit din timp, deci interceptabil. La Timișoara, masa se adună treptat, în jurul unui caz concret, și nu este risipită din prima.
15 decembrie. Timișoara
Enoriași se adună în Piața Maria, la casa parohială a lui László Tőkés, împotriva evacuării. Spre seară sunt câteva zeci, apoi spre două sute de oameni. Protestul este încă local. Noaptea, forțele de ordine încearcă să-i împrăștie.
16 decembrie. Timișoara iese în oraș
Mulțimea revine la casa lui Tőkés. Se alătură locuitori, studenți, muncitori. Apar lozincile „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, „Deșteaptă-te, române!”. Ciocniri în Piața Maria. Arestări. Coloane spre Catedrală și Piața Operei. Se scandează „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.
La București, Departamentul Securității Statului trimite o grupă operativă la Timișoara.
17 decembrie. Prima zi a sângelui
Tőkés este evacuat cu forța, noaptea spre dimineață. Armata iese în demonstrație de forță. Mulțimea nu se retrage. Sediul PCR este atacat. Apare steagul cu stema decupată.
După-amiază, la București, Comitetul Politic Executiv decide reprimarea. La Timișoara sosesc Ion Coman, Ștefan Gușă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac, Constantin Nuță. Se deschide focul asupra mulțimii. Primele zeci de morți. Ordinul „Radu cel Frumos”: alarmă de luptă, muniție de război.
18 decembrie. Vizita în Iran. Operațiunea „Trandafirul”
Nicolae Ceaușescu pleacă în vizită oficială în Iran. Conducerea rămâne pe mâna Elenei Ceaușescu, a lui Emil Bobu și a lui Manea Mănescu.
La Timișoara: stare de asediu de fapt, interdicție de grupuri. Tineri cu steag găurit cântă la Catedrală. Se trage din nou. Începe operațiunea „Trandafirul”: peste patruzeci de trupuri sunt luate de la morgă, duse la Crematoriul Cenușa din București și incinerate, ca să se șteargă urmele.
19 decembrie. Muncitorii schimbă raportul de forțe
Întreprinderi din Timișoara opresc lucrul: Elba, Solventul, Azur, 6 Martie și altele. Coloane de muncitori ocupă centrul. Generalul Gușă nu mai poate opri fraternizarea. Se scandează „Armata e cu noi!”. Armata se retrage treptat în cazărmi.
20 decembrie. Timișoara, primul oraș liber
Zeci de mii, apoi peste o sută de mii de oameni în Piața Operei. Se constituie Frontul Democratic Român: Lorin Fortuna, Ioan Chiș, Claudiu Iordache. Revendicări: demisia lui Ceaușescu, eliberarea arestaților, înapoierea morților familiilor, alegeri libere. Primarul și emisarii de la București, Constantin Dăscălescu și Emil Bobu, nu mai controlează orașul.
Ceaușescu se întoarce din Iran. Vorbește la televiziune despre „huligani” și amestec străin. Decretează starea de necesitate în județul Timiș. Muncitori aduși din Oltenia ca să „liniștească” Timișoara se alătură protestatarilor.
21 decembrie. Mitingul care se întoarce împotriva lui
Timișoara. Se citește Proclamația Frontului Democratic Român de la balconul Operei.
București, în jurul orei 12.00. Miting de susținere în Piața Palatului, transmis la televiziune. Ceaușescu este huiduit. Transmisia se întrerupe. Mulțimea se mută spre Hotelul Intercontinental și Piața Universității. Seara: baricadă, tancuri, foc asupra demonstranților. Bilanțul nopții 21 spre 22 la București: zeci de morți, sute de răniți, sute de arestați.
Proteste și la Brașov, Sibiu, Cluj, Arad.
22 decembrie. Căderea
Dimineața, platformele industriale din București pornesc spre centru. Se anunță moartea ministrului Apărării Vasile Milea — oficial, sinucidere — și starea de necesitate pe întreg teritoriul. Victor Atanasie Stănculescu retrage trupele în cazărmi. Mulțimea umple Piața Palatului.
În jurul orei 12.06–12.09, Nicolae și Elena Ceaușescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu elicopterul. Sunt reținuți după-amiaza lângă Târgoviște.
Televiziunea Română și Radioul sunt ocupate. Seara se formează Consiliul Frontului Salvării Naționale. „Comunicatul către țară” anunță sfârșitul monopolului PCR.
Iași, după-amiaza. Lumea iese după fuga lui Ceaușescu. Se ocupă Casa Pătrată, sediul județean de partid. Arestații din 14 decembrie sunt eliberați.
În țară: Arad, Cluj, Sibiu, Brașov, Craiova, Târgu Mureș, Iași.
23–24 decembrie. Focul de după victorie
Schimburi de focuri în București — Televiziune, Comitetul Central, Biblioteca Centrală Universitară incendiată — la Otopeni, Sibiu, Alba Iulia și în alte garnizoane. Majoritatea victimelor Revoluției cad după 22 decembrie, nu înainte. Rămâne întrebarea: cine a tras după ce Ceaușescu nu mai era la putere.
24 decembrie. Consiliul Frontului Salvării Naționale cere încetarea focului. Armele civile, predare. Unitățile Ministerului de Interne trec sub Ministerul Apărării. De Ajun, la radio și televiziune se aud colinde, prima oară după decenii.
25 decembrie
Tribunal Extraordinar Militar la Târgoviște. Nicolae și Elena Ceaușescu sunt judecați sumar, condamnați la moarte și executați. Sunt ultimii executați în România.
26–31 decembrie
Se consolidează Consiliul Frontului Salvării Naționale. Focurile încetează treptat. Pe 28 decembrie, soții Ceaușescu sunt înmormântați în secret la Cimitirul Ghencea. Pe 31 decembrie, Ion Iliescu anunță abolirea pedepsei cu moartea, oprirea exportului de alimente și amânarea unor lucrări de investiții costisitoare.